Locuri reale pe care știința nu le poate explica

Am stabilit deja că nici măcar oamenii de știință nu le știu pe toate. După ce am vorbit despre misterele aparent simple, care încă nu au fost rezolvate, avem și o serie de locuri la fel de enigmatice, unde au loc fenomene inexplicabile.

Misterioasele lumini din Hessdalen

Ciudatele globuri de lumină care apar deasupra văii Hessdalen din Norvegia nu au putut fi, până de curând, explicate în mod convingător. Fenomenul constă în apariţia unor sfere luminoase, ce pot fi de mărimea unor maşini, deasupra văii Hessdalen. Unele plutesc lent pe cer, putând persista până la 2 ore, altele se aprind şi se sting sau „zboară” foarte rapid, dispărând în câteva secunde.

[related]

Luminile neobișnuite din jurul văii Hessdalen au fost raportate încă din 1940, dacă nu și mai devreme. O activitate neobișnuit de mare a avut loc aici din decembrie 1981 până în vara anului 1984, când luminile s-au observat de 15-20 de ori pe săptămână, ceea ce a atras foarte mulți turiști curioși. Recent, oamenii de știință au elaborat o teorie. Luminile ar putea fi produse de o „baterie” naturală subterană, creată de mineralele metalice din sol, în contact cu apa sulfuroasă care trece printre ele, notează Cracked.

Epidemia de somn din Kazakhstan

Kazakhstanul se poate mândri cu un fenomen care i-a adus popularitate. Este vorba despre o epidemie de somn, oricât de ciudat ar suna. Oamenii se culcă noaptea ca și cum nimic nu s-a întâmplat și se trezesc abia peste 6 zile. În timpul somnului îndelungat, comparabil cu o stare de hibernare, nu se produc modificări ale funcționării organismului.

Medicii nu pot diagnostica cauzele acestei boli, dar se pare că are legătură cu encefalopatia. Această boală afectează creierul, motiv pentru care organismul poate intra într-o stare profundă de somnolență. Cu toate acestea, pacienții diagnosticați cu sindromul hibernării se trezesc brusc după 6 zile de somn continuu, după care își continuă viața ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Specialiștii din Kazahstan au inițiat o amplă cercetare cu privire la zona din care s-a născut această boală bizară. La prima vedere, s-a subliniat faptul că uraniul exploatat în zonele miniere are o influenţă nefastă asupra funcționării creierului uman. În acest fel, există numeroase voci ale oamenilor de știință, care susțin că expunerea prelungită sau contactul cu elementul chimic provoacă leziuni minore ale creierului.

Somnul de 6 zile se presupune a fi modalitatea prin care corpul uman reacționează pentru a elimina uraniul. Această este o pură teorie, nedemonstrată încă, cel puțin în condițiile în care nivelul de radioactivitate din cele mai mari orașe din Kazahstan a fost măsurat și nu s-a înregistrat nimic ieșit din comun.

Cercurile vrăjite din Namibia

În deşertul din Namibia, sudul Africii, există o serie de formaţiuni stranii, care îşi fac apariţia pe neaşteptate şi despre care localnicii spun că ar fi create de paşii zeilor. Deşi au fost investigate cu mijloace ştiinţifice, până acum nimeni nu a reuşit să le dezlege misterul.

Cercurile vrăjite apar pe suprafeţe înverzite, sub forma unor zone cu diametrul de minimum de 2 metri şi maximum 12 m, unde nu mai creşte iarba. Biologul Walter Tschinkel de la Universitatea din Florida a văzut pentru prima dată cercurile în 2005, atunci când a vizitat Rezervaţia Naturală NamibRand. La o primă vedere, a considerat că fenomenul este cauzat de termitele care eliberau gaze şi otrăveau vegetaţia. Dar, atunci când el şi soţia sa s-au întors în 2007 pentru a analiza cercurile, au descoperit că sub ele nu exista nici urmă de termită.

În aceste condiţii, Tschinkel a apelat la imaginile prelevate prin satelit. Comparând imaginile realizate timp de 4 ani, biologul a confirmat că cercurile sunt „vii”, sau dinamice, căci ele dispar şi reapar periodic. Extrapolând, Tschinkel a calculat că cel mai mic cerc are un ciclu de viaţă de 24 de ani, în timp ce formele mai mari pot persista până la 75 de ani. Așadar, misterioasele cercuri încă nu au o explicație logică.

Zumzetul din Taos

Dacă ești tipul de om sensibil la orice fel de sunete, vei înțelege drama celor din Taos (și nu numai). Încă din 1990, locuitorii sunt chinuiți de un sunet ciudat, care nu le dă pace. Este descris drept un zumzet, un sunet de frecvență joasă, a cărui proveniență nu este cunoscută.

Doar aproximativ 2% din persoanele care trăiesc într-o zonă în care se înregistrează fenomenul Hum pot auzi sunetul, iar majoritatea au vârste cuprinse între 55 şi 70 de ani, se arată într-un studiu publicat în 2003 de Geoff Leventhall, un consultant din Surrey, Anglia. Majoritatea persoanelor care aud zgomotul ciudat descriu sunetul ca fiind similar celui făcut de un motor pe motorină la ralanti. De asemenea, cei ce aud sunetul mai au ceva în comun: zumzetul este perceput drept un chin greu de suportat.

Oamenii afectaţi de acest zumzet se simt şi mai rău atunci când li se spune că îşi imaginează zgomotul şi că se plâng excesiv. Majoritatea celor ce aud sunetul nu au probleme de auz, iar zgomotul le provoacă dureri de cap, greaţă, ameţeli, sângerări nazale şi probleme de somn. BBC relatează că cel puţin un caz de sinucidere din Marea Britanie a fost pus pe seama ciudatului zgomot. Majoritatea cercetătorilor ce investighează sunetul sunt de părere că fenomenul este real, nefiind rezultatul vreunei isterii de masă sau a ipohondriei.

[readmore]

Printre alte posibile surse suspectate de specialişti se numără ţevile de gaz de înaltă presiune, cablurile de curent electric şi dispozitivele de comunicaţii fără fir. Cu toate acestea, sursa zumzetului a fost identificată drept una electrică sau mecanică în foarte puţine cazuri.

Unii specialişti speculează că „fenomenul Hum” s-ar putea datora undelor sonore de frecvenţă joasă ce pot fi percepute doar de anumite persoane. De asemenea, cercetătorii confirmă că există unele persoane ce au sensibilitate la semnale ce ies din registrul normal al auzului uman (20 – 20.000 Hz). Experţii medicali au sugerat că o posibilă cauză ar putea fi tinnitus (percepţia sunetului atunci când nu există o sursă externă de zgomot), însă testările repetate au arătat că mulţi dintre cei ce aud zgomotul deranjant au auz normal şi nu suferă de tinnitus.

De asemenea, factorii de mediu au fost învinovăţi la rândul lor, printre suspecţi numărându-se microseismele, cutremure foarte slabe, de frecvenţă joasă, ce pot fi generate de activitatea valurilor oceanelor. Alte ipoteze, cum ar fi experimentele militare sau comunicaţiile submarinelor, nu au fost confirmate. Până la descifrarea misterului, cei ce aud zgomotul deranjant sunt nevoiţi să apeleze la aparate care generează „zgomot alb” pentru a acoperi zumzetul.

Buncărul diavolului din Minnesota

La un moment dat, râul Brule se desparte în două brațe. Unul continuă urmează o traiectorie vizibilă și deloc inedită, iar celălalt…nu se știe. Există numeroase teorii, printre care și o rețea subterană de peșteri care nu sunt vizibile cu ochiul liber, dar nici una dintre ele nu a fost demonstrată. De asemenea, cercetătorii au încercat să arunce obiecte acolo, pentru a vedea ce se întâmplă cu ele, dar acestea nu au mai putut fi găsite.